Cand scoala nu e de ajuns

Incep printr-o marturisire care nu imi face cinste, dar pana la urma, nu sunt nici prima, nici ultima care a trecut prin aceasta situatie. Am dat examenul pentru carnet de 5 ori si nu am trecut niciodata. Ma consider o soferita destul de buna. Bine, soferita fara carnet, pentru ca examenul teoretic nu m-a lasat niciodata sa imi etalez talentele de condus in fata ofiterului. 

Visam de multe ori cum o sa-l dau pe spate si la final, pe langa cuvantul “admis”, imi va spune mie, si numai mie ca nu a mai vazut niciodata un sofer atat de talentat... Dar, vise dom’le, vise... Cu toate astea, chiar daca nu am reusit inca sa imi implinesc visul de a fi sofer cu acte in regula, esecurile multiple nu m-au facut sa renunt la acest vis, ci dimpotriva, m-au ambitionat mai tare. Si am incercat sa imi dau seama care e problema, de ce nu reusesc sa iau acest examen si, pe langa faptul ca nu prea imi place sa stau cu cartea-n brate, mi-am dat seama ca nici nu am invatat eficient. Acum, am inceput din nou scoala de soferi, pentru ca prima mi-a expirat, dar am inceput sa fac si ceva ce nu am prea facut pana acum, si anume chestionare auto. Acum, am renuntat in a mai invata ca o tocilara, ce sunt, recunosc, si imi canalizez toata atentia pe aceste chestionare auto, pentru ca mi-am dat seama ca numai asa as putea sa fac punctele necesare pentru a putea ajunge la examenul de traseu, unde imi voi arata toate manevrele de soferita experimentata si, mai ales, talentata, ce sunt.

Acum, dupa toata materia invatata si dupa toate chestionarele facute, nici nu ma gandesc ca a 6-a oara nu va fi cu noroc si ca in cateva saptamani nu voi purta mandra in geanta, pentru ca masina inca nu am, carnetul meu de sofer.

Viata in Romania

De multe ori, ma intreb ce as face daca mi s-ar oferi posibilitatea sa plec intr-o alta tara. Probabil dupa ce as cantari avantajele si dezavantajele, as pleca. Si nu cred ca mi-ar parea rau. Tara noastra nu ofera nicidecum o viata decenta, un trai normal. E trist sa vezi cum batranii stau la coada pentru o bucata de paine, cum tinerii se chinuie sa isi gaseasca un job, iar cei cu familii, isi duc viata de la o luna la alta.
 

Nu pot intelege nicidecum , de ce unii au un salar de mii de euro, iar altii abia ajung la 700 ron. Ar trebui sa existe un echilibru, o balanta intre salariile acestea. Dar cum la noi in tara, lumea se gandeste mai mult la cum sa fure, nu cred ca vom ajunge la un consens vreodata. Unii au prea mult, altii nu au nimic. Si mai e si lipsa de bun simt a romanului in general. Nu prea vezi oameni saritori sa te ajute daca, doamne fereste ti se face rau pe strada. In schimb putem ajuta cersetorii ca doar astia, nu fac nici un rau. Trist si lamentabil. Iar cei care au rate la casa, acestia cred ca sunt cei mai napastuiti de soarta. Te doare sufletul sa vezi ca toata suma castigata la munca intr-o luna, o dai la banca. Mie una imi vine sa plang. Dar stiu ca la vremea ei, fiica mea, nu se va chinui pentru o casa. Mai bine ma chinui eu decat sa traga ea la tinerete. Noi, nu stim sa pastram curatenia deloc. Oriunde ai merge, vezi peturi, hartii, hartiute si alte obiecte, aruncate la intamplare. Bine ca exista cosuri de gunoi! In tara noastra totul se plateste. Mai avem putin si vom plati si aerul pe care il respiram. Exemplu: spitalul de stat. Pai daca e spital de stat, inseamna ca eu, nu trebuie sa platesc nimic, ca de-aia e spital de stat. Spaga nu isi are locul aici. Dar pentru asta tot noi suntem de vina. Oare ce s-ar intampla daca nici unul dintre noi, nu am mai da spaga, la medici? Am muri cu totii? Ne-ar lasa medicii sa murim? Ma indoiesc.
 

A nu se intelege ca nu imi iubesc tara. O iubesc. Iubesc clima, iubesc relieful din tara noastra. Si as iubi-o si mai mult daca cei din conducerea tarii ar avea mai mult respect pentru noi, oamenii simpli, si daca noi romanii, am fi un pic mai educati!

Despre om si natura

Nu stiu altii cum sunt dar eu sunt foarte sensibila la schimbarile de vreme. Am observat ca atunci cand vremea se schimba brusc, la fel o fac si eu. Cand e innorat zile la rand, cum este toamna sau iarna am senzatia ca o forta exterioara imi fura din energie si ma lasa fara vlaga, lipsita complet de chef.

Am verificat daca exista pe internet resurse pentru aceasta sensibilitate si se pare ca foarte multi oameni o au si se simt influentati de starea vremii. Asta ma duce cu gandul la faptul ca de prea multe ori, ignoram faptul ca suntem parte din natura. O luam de fapt ca un “dat”, considerand ca ea este a noastra si noi, a ei. Asta cred ca ne instraineaza in primul rand de ea. De aceea incerc, cat de des pot, sa fiu in mijlocul ei. Am o dubla dependenta. Aceea de zumzetul orasului si de aglomeratie si cea de natura si tot ceea ce inseamna ea. Incerc ca, macar la doua zile sa trec sau sa ma odihnesc printr-un parc ca sa pastrez legatura mea cu natura. La o adica, traim in mediul antropic de putina vreme ca specie si cred ca e important ca corpurile noastre si asa obosite de atata abuz intr-un mediu toxic, sa se afle din cand in cand intr-un spatiu la care ele sunt in mod primar adaptate. Asta ma duce cu gandul la alte chestii. La alimentatie in primul rand, pentru ca daca am trait in natura atatea mii de ani, suntem cel mai adaptati la consumul a ceea ce se gaseste in mod normal, fara interventia noastra, acolo, asa ca mi se pare normal sa consumam cat mai multe alimente din mediul natural si sa fim constienti ca tot ceea ce se produce in masa pentru consumatorul modern este periculos din perspectiva faptului ca in cantitati mari, aduce in corpul nostru, o sumedenie de substante care nu se gasesc in mod normal in mediul natural si nu pot decat sa strice echilibrul si asa atat de fragil al corpului nostru. 

In consecinta, trebuie sa ramanem conectati la natura, sa avem grija de ea si de noi, pentru ca in definitiv, asta ne face viata mai frumoasa si mai buna.

Ziua Mondiala a Mediului

Ziua Mondiala a mediului este un eveniment promovat de Organizatia Natiunilor Unite, ce se intampla anual pe data de 5 iunie. Este organizat in vederea sensibilizarii.populatiei asupra problemelor cu care se confrunta planeta. Pentru a pastra planeta vie, trebuie sa ne asumam fiecare resposabilitatea propriilor actiuni.Trebuie sa facem ceva concret nu doar sa vorbim despre asta, pentru ca e la moda sa fii eco si sa pretinzi ca iti pasa. Fiecare trebuie sa isi caute  in adancul sufetului simtul civic si sa contribuie la imbunatatirea calitatii mediului inconjurator.

Ziua mediului este marcata in Romania prin proteste impotriva distrugerii naturii si prin actiuni de informare a cetatenilor , ce se desfasoara in marile orase ale tarii. La aceasta manifestatie participa foarte multe institutii de invatamant, ceea ce nu poate decat sa ne bucure, pentru ca se incearca o cultivare in randul copiilor a spiritului civic, a responsabilitatii fata de tot ceea ce ii inconjoara. Este o zi in care, cu mic , cu mare , indiferent de categoria de varsta, de relegie , de etnie, ne adunam impreuna pentru a ne asigura un viitor mai verde, mai luminos, noua si generatiilor viitoare.

Contributia fiecaruia este importanta in cadrul acestei initiative. Nu mai folosi pungi de plastic, recicleaza hartia, sticlele, opreste-te din a face risipa de alimente, mergi cu bicicleta sau pe jos pana la munca, in loc sa folosesti masina. Posibilitatile sunt nelimitate. Putem sa construim un viitor mai bun , mai curat, putem sa ajutam la diminuarea poluarii plantand cat mai multi copaci, putem sa ne ocupam de gradina din fata blocului, putem sa facem o diferenta.

Cenuşăreasa din noi

Nu este nici un mister. Femeile iubesc pantofii. Iubesc să facă cumpărături pentru că în acest mod le pot arăta tuturor cât sunt ele de stilate şi pricepute în a alege perechea potrivită. Desigur, asta se intamplă doar în cazul pantofilor, nu şi a bărbaţilor din viata lor, de cele mai multe ori. Dacă eşti femeie atunci în mod sigur întelegi cum o pereche de pantofi te poate face să te simţi ca o prinţesă. Asta dacă nu te încadrezi în categoria “cenuşăreasa” şi cauţi cu disperare să regăseşti perechea de pantofi din visele tale. Cred că şi tu ţi-ai exasperat, măcar o data  prietenul, iubitul, soţul, în căutarea  pantofului care nu doar arată bine ci şi este la fel de confortabil ca două pernuţe pufoase lipite de tălpile tale fine. Dacă te aflii într-o astfel de căutare, îţi urez mult succes, pentru că vei avea nevoie. Nu numai că a devenit din ce în ce mai dificil să găseşti un pantof de calitate, la un preţ acceptabil, dar să nu mai vorbesc şi de o pereche care să îţi vină şi în care să poţi păşii ca pe norişori. E deja un mit. Totul se produce acum în serie, iar dacă ai “norocul” ca tu să nu fii un model de serie, atunci te vei distra copios.

 Sunt multe femei cărora le tresare inima atunci când văd scris cu roşu, eventual: “Promoţii pantofi”. Toate bune şi frumoase, până în momentul în care realizezi că, de fapt, totul e o înşelătorie pe faţă, căci preţul pe care tu îl vezi de fapt ca fiind unul redus, este cel care trebuia să fie iniţial pus pe produs, nu unul exorbitant. De cele mai multe ori şi preţul redus este unul exagerat şi departe cu mult de a fi cel real, însă strategiile de vânzare sunt foarte bine puse la punct, preţurile fiind cu mult umflate, iar tu sfârşeşti prin a plăti cu pâna la de trei, patru ori valoarea de producţie a unui anumit produs. Ai achiziţionat vreodată vreun voucher de reduceri imbracaminte? Eu nu, in schimb am obtinut unul pentru reduceri la incaltaminte. A fost ca o ultimă încercare disperată de a mea de a-mi găsi o pereche de balerini care să fie pe măsura mea. Am facut asta după multe, prea multe, zile de căutari, în care am realizat că oscilez între mărimea 37 si 38. După achitarea voucherului, mi-am facut programarea şi m-am dus direct la magazin pentru a-mi ridica balerinii. Bineînteles că am avut ghinion, încă o data, pentru ca numărul lor nu corespundea. Am cerut un 38 însă nu mai există pe stoc. O altă mare pierdere de timp şi energie. Pentru ca dezastrul să nu fie complet, am fost salvată de o prietenă, căreia i-am facut cadou voucherul şi am recuperat banii de la ea. Mi-a fost şi asta ca o lecţie.

Să recunoaştem. Facem atâtea sacrificii pentru a fi frumoase, iar pasiunea noastră pentru pantofi nu cunoaşte limte, deşi nu este atat de uşor pe cât pare să găseşti perechea perfectă, noi, femeile, perseverăm.

Vizita la medic

Sunt curioasa cati dintre voi mergeti din placere la medic. Eu sincer, nu merg deloc din placere. Merg mai mult din obligatie. De ce? Foarte simplu, fiindca foarte rar, am dat peste un medic bun. Acel doctor, care sa te faca sa te simti in siguranta, si sa poti reveni cu incredere la un nou control. Nu prea am gasit doctori care sa se incadreze la aceasta categorie. De fapt, daca ma gandesc bine, doar unul singur.
 

Tin minte ca eram undeva prin generala, cand m-a dus tata la dentist. Doamne, ce plangeam, ce frica imi era! Asa mergeam la dentist, ca mielul la taiere. Pe hol, nu m-am miscat de pe scaun, am stat tot timpul lipita cu capul de tata, si il tineam in brate. Eram de-a dreptul ingrozita! Asta a tinut pana in momentul in care am intrat in cabinet. Respectiva domana doctor, m-a luat de mana, m-a pus pe scaun, si mi-a povestit o gramada de lucruri. Mi-a explicat ce urmeaza sa faca cu fiecare aparat in parte. Nu mai stiu cat am stat pe scaunul acela, cert e ca nu am simtit nimic, dar absolut nimic. Abia asteptam sa revin la urmatorul control. Si ne-am intors dupa o luna, insa era alt medic. Un doctor, care si-a facut treaba ca de obicei, si mie mi-a indus din nou starea de frica. De atunci nu am mai prea mers la dentist decat daca eram obligata. Culmea e ca e foarte greu sa gasesti un doctor, cu care sa te potrivesti. Unii sunt prea duri, altii sunt prea directi, cei mai multi cer bani si daca trebuie si daca nu. Plus ca nu stiu cati dintre medicii acestia tineri, stiu meseria exact asa cum trebuie. Avand in vedere ca au facut o facultate privata, sunt copii de bani gata... Examenele lor banuiesc ca sunt luate cu ajutorul parintilor. Nu zic ca nu sunt si medici buni, dar din pacate acestia parasesc tara, pentru un salariu, mult mai bun decat cel din tara noastra. Asa ca puteti sa va considerati norocosi daca aveti un doctor de care sunteti multumiti, eu inca nu am.

Placinta e dulce la sfarsit

Mi-am cumparat de curand o carte la care am primit cadou inca una. Mare bucurie. Totusi la prima vedere titlul nu m-a atras atat de mult incat sa m apuc sa o citesc asa ca am lecturat cartea pe care de foarte multa vreme imi doream sa o cumpar. Asta pana mai acum cand nemaivand ce sa citesc am deschis-o si am descoperit o poveste fascinanta, pentru suflete tinere si curioase, literatura politista scrisa cu mintea unui adult cu suflet de copil neastamparat.

''Placinta e dulce la sfarsit'' o are ca personaj principal pe Flavia, o fetita curioasa in varsta de numai 11 ani care investigheaza cu perseverenta si pregatira unui detectiv ,un caz important care a rascolit viata linistita a locuitorilor din Bishop’s Lacey. Si asa investigatia ei ne conduce prin biblioteci cu documente prafuite care ne conduc mai departe in trecutul secret al tatalui sau si in povesti cu magicieni si colectionari de timbre, inraiti. Vom descoperi in final ca totul se invartea in jurul unui celebru timbru imprimat cu chipul Reginei Victoria. Ce e fascinant la acest roman este , poate, nu atat subiectul in sine cat desfasurarea actiunii, investigatia, descoperirile care nu –ti permit nicio clipa sa lasi cartea din mana, dialogul energic si surprizele. Pentru ca e o carte plina de surprize, iar Flavia este copilul-minune care da clasa multor detectivi si care razbeste tocmai pentru ca implicarea sincera, nu obligatia ci curiozitatea o conduc pe drumul adevarului si descoperirilor necesare pentru a dovedi nevinovatia colonelului Luce, Flavia este si un suflet neobosit care coopereaza fericit cu o minte iute, o copila delicioasa!

Placinta e dulce la sfarsit e un roman tocmai bun pentru vremea frumoasa care s-a instalat afara si te invita la lectura in parc, in aer liber; e numai buna pentru o lectura placuta care sa te deconecteze si sa te relaxeze in acele cateva ore in care nu esti la birou, implicat in alte proiecte . Aceasta carte se poate citi cu mintea adultului dar va veti bucura de ea cu sufletul unui copil.