In primul rand, am fost dezamagita de efecte, cu toate ca stiam ca filmul este proiectat in 2D si prin urmare n-avea sa fie cine stie ce. In al doilea rand, a fost unul dintre cele mai emotionante filme din cate am vazut vreodata si singurul motiv pentru care n-am izbucnit in plans a fost ca prietenul meu era chiar langa mine si sigur ar fi inceput sa rada. Cu toate ca, spre mirarea mea, chiar si el a parasit sala de cinema extrem de emotionat de scenariu..si el se emotioneaza incredibil de rar si de greu! Numai bazandu-ma pe acest criteriu pot deduce ca a fost o drama SF extraordinara. Si ma numar printre putinii oameni, din ce am observat, care chiar au inteles povestea, desi mi-a pus logica la incercare de foarte multe ori. Totusi, mi-au trebuit vreo cincisprezece minute sa-mi revin dupa ce s-a terminat filmul. Pur si simplu nu puteam sa spun nimic, doar ma uitam in gol, ceea ce n-am patit-o niciodata din cauza unui film. Da, e un film intr-adevar foarte foarte complex, dar merita sa-l vezi si a cincea oara pana intelegi povestea.
Consider ca Interstellar e filmul care chiar le are pe toate, de la un suspans care te omoara pana la dragoste, de la lacrimi la actiune, le are pe toate. Este filmul perfect in opinia mea, desi nu e preferatul meu, prin urmare spun acest lucru obectiv si cat se poate de sincer.
