Cunoscusem doua fetite surori care stateau pe aceeasi strada, insa veneau foarte rar acolo locuind intr-un cartier diferit in mare parte a timpului. N-am avut parte de jocurile clasice ale copilariei cum ar fi v-ati ascunselea, prinselea sau coarda, decat dupa doisprezece ani. Dar am avut parte de alt fel de jocuri. Pentru mine existau jocul cititului care presupunea sa stau pe deal intinsa pe o paturica citind legende si carti de limba engleza la cinci ani. Am avut parte de jocul desenului, care era preferatul meu! Imi petreceam fiecare vara desenand urcata pe acoperisul casei, pictand orice vedeam. Un alt joc al copilariei mele a fost jocul scrisului. Intotdeauna am avut o fascinatie pentru scris, mai intai ca si mod de manuire a pixului, apoi de ceea ce poti face scriind. De aceea cand am intrat la scoala deja stiam sa scriu si sa citesc. Mi-a placut sa joc sah cu tata foarte mult, la fel ca si Scrabble, rebus sau Tomapant. Sunt recunoscatoare in fiecare zi a vietii mele ca n-am avut o copilarie ca a celorlalti copii.
Oricat de trist suna pentru oamenii care aud ca eu nu m-am jucat deloc cand eram mica, pentru mine a fost un lucru minunat. Asa am ajuns sa am pasiunile care astazi imi aduc bani, scrisul si desenul, si tot asa am ajuns la un nivel superior de cunostinte. Jocurile copilariei m-au facut mai desteapta, mai intelegatoare si mai ambitioasa. M-au facut sa cresc frumos.
